Alina Ariton Marin

Alina Marin – debut în liga secundă, după Champions League


În această săptămână, invitata noastră este o handbalistă care a ajuns până în fazele superioare ale Ligii Campionilor și a obținut, cu naționala României, locul 4 la Campionatul European din 2000. O jucătoare care a făcut o pauză în ultimii trei ani, dar speră să revină la forma care a consacrat-o, alături de Clubul Sportiv Timișoara, și să obțină o promovare istorică pentru echipa nou înființată. Este vorba de Alina Marin, fostă Ariton.

Invitata noastră se consideră „o familistă desăvârșită”, iar ca sportivă se descrie ca fiind „o fire perseverentă și uneori capricioasă”. Alina Marin a dorit să mulțumească, pe această cale, atât antrenorilor care au descoperit-o, cât și celor care au format-o ca jucătoare, de-a lungul carierei.

Două zile ca gimnastă

Înainte să împlinească șase ani, a fost selectată la gimnastică. S-a lăsat după doar două zile, cu toate că antrenoarea ar fi vrut să continue. „Probabil că nu eram făcută pentru așa ceva. Mi-a fost foarte frică, din prima, când m-a urcat pe bârnă și a trebuit numai să merg”.

Din curtea școlii, la antrenament

Alina a început să joace handbal la ora de educație fizică, în curtea școlii. Îi plăcea și a mers la un antrenament, să vadă cum e. „Jucam întotdeauna handbal la ora de educație fizică. Eram mai fâșneață, așa, mă băgam tot timpul printre coechipiere. Am zis hai că aș putea să fac și eu asta. După primul antrenament m-am convins că chiar aș putea să fac asta și-mi place foarte mult”. Între 12 și 18 ani, a făcut junioratul la Clubul Sportiv Galați.

Debutul pe prima scenă

Prima ofertă a primit-o de la Cluj, unde a jucat pentru echipa Ursus, cum se numea atunci. Pe lângă debutul în prima ligă, Alina a obținut un titlu la junioare 1. În acea perioadă a făcut și facultatea de Educație Fizică. „Am stat pe perioada facultății acolo. Într-un an sau doi, am jucat și în cupele europene. N-am avut prea mari rezultate, dar era un început și încet, încet am căpătat experiență. La 20-21 de ani, deja jucam în cupele europene”.

Prima experiență străină. DVSC Debrecen

După cinci sezoane la Cluj, a primit ofertă de la Debrecen, cu care a semnat un contract pe doi ani. „A fost, așa, un impact cam dur față de ce făceam noi în țară și față de modul lor de a se pregăti. A fost destul de dificil, muncă de trei ori mai multă, dar m-am adaptat”. A avut probleme cu limba, la început, dar a reușit să o învețe în primul sezon. „Ei îmi vorbeau totdeauna în ungurește și tot timpul îmi arătau ce trebuie să fac. Până la urmă mi-au dat un profesor de limbă maghiară”.

Din echipa sezonului, direct la Hypo



Perioada petrecută la Debrecen a ajutat-o în cariera ei ulterioară. Ungurii au un stil foarte dur de antrenamente. Nu prea fac cantonamente, dar munca în sală era de trei ori mai mare față de cea din România. „Totul e în sală, dar foarte greu. Folosesc mingi medicinale, de astea de baschet, nu mingi medicinale de handbal, de alea de baschet pe care abia puteai să le ridici”. După un ultim sezon foarte bun Alina a fost aleasă în echipa campionatului, pe poziția de extremă stânga. A primit mai multe oferte și a ales-o pe cea de la Hypo Viena, singura echipă cu 8 Ligi ale Campionilor câștigate.

Germana – obligatorie la Hypo

„N-am stat prea mult pe gânduri, am optat să merg în Austria. Din toate punctele de vedere a fost o alegere reușită. A fost un pas foarte mare în cariera mea. Am ajuns la Hypo”. La campioana Austriei a dat de alte trei românce: Paula Rădulescu, devenită Ungureanu, Gabriela Rotiș, acum Nagy, și Simona Spiridon. La cea mai titrată echipă din Europa, era obligatoriu să învețe germana. A primit imediat un profesor. „Nu aveam voie să ne exprimăm în altă limbă în teren și în afara lui, decât în germană. A fost bine că ne-a impus asta. Vorbeam toate aceeași limbă. Luam amendă dacă ne auzeau vorbind în română. Manager-ul nostru, Gunnar Prokop, a fost un manager excelent. A fost ca o regulă să vorbim toate germană, și în afară. Când nu era prin preajma noastră… braziliencele vorbeau în portugheză, rusoaicele în rusă, noi în română și tot așa. Au fost momente frumoase. Pentru mine a fost excelent acolo”.

Fazele „rarefiate” ale Ligii Campionilor

În cele două sezoane petrecute la Hypo, Alina a simțit cum e să joace în fazele superioare ale competiției. La Cluj și la Debrecen a jucat în cupe europene, dar nu a obținut rezultate. În primul sezon la Viena, a ajuns până în sferturile de finală în cea mai importantă competiție a cluburilor, când a pierdut, pentru un singur gol, dubla manșă cu Aalborg. În 2007, Hypo s-a calificat în semifinalele competiției. A fost foarte aproape de o calificare în finală. Scorul, după cele două meciuri, a fost 57-57, dar Lada Togliatti a înscris mai multe goluri în deplasare și a mers mai departe. „E ceva deosebit. E ceva extraordinar să joci în Champions League. E un sentiment pe care ai vrea întotdeauna să îl retrăiești. A fost extraordinar, ca și cum ar fi să fi selecționat tot timpul la națională. Champions League e un lucru pe care ți-l dorești întotdeauna, un lucru foarte măreț”.

Câte un an în Spania și Ungaria

După experiența Hypo, a plecat în Spania, la Rocasa Gran Canaria. „Am stat un an. A fost ca o vacanță continuă. Fiind pe insulă a fost parcă o vacanță continuă, antrenamente mult mai ușoare, era ceva de vis. Parcă eram deconectată total. Echipa a fost mult mai slabă, nu am terminat în primele locuri. Am și plecat. Am zis că ar trebui, totuși, să mai continui la un nivel mai înalt. M-am reîntors la Debrecen, tot pentru un an de zile”.


Trei ani de pauză

După mai multe sezoane petrecute la cel mai înalt nivel, Alina s-a lăsat de handbal. „Am revenit acasă, am rămas însărcinată. Am avut probleme cu genunchiul, destul de serioase. Nu am reușit să mai îmi revin. Am fost la mai multe controale. Până la urmă am zis că ne întoarcem acasă. A venit Andreea pe lume, care a umplut tot golul pe care-l aveam, după lăsarea de sport. Au fost trei ani în care nu am mai făcut deloc mișcare. Am avut și un tendon rupt, și nașterea”.

„Debutul” în liga secundă

Gălățeanca a revenit pe teren, pentru CS Timișoara. A convins-o Alina Cioriciu să meargă la antrenamente. Alina Marin va debuta în liga secundă, pe un alt post. Și-a făcut un nume ca extremă stânga, dar acum va evoula ca inter sau ca centru. Handbalista crede că nu ar fi pregătită, la ora actuală, pentru un nivel superior, dar speră să revină la forma care a consacrat-o. „Pentru prima dată, o să joc în divizia a doua, la echipa CS Timișoara. Champions League a fost demult. Normal că e un pas înapoi, dar ținând cont că am stat trei ani acasă, eu zic că mă ajută foarte mult faptul că revin așa, mai de mai de jos, pentru că, deocamdată, n-aș fi putut să joc mai sus. Trei ani sunt trei ani. Durează până îmi revin. Eu sper să ajung la forma la care am fost. Asta îmi doresc și asta am în plan”.

Speră la promovare, cu CS Timișoara

Alături de echipa timișoreană, Alina își dorește să revină pe prima scenă a handbalului românesc și crede că tinerele de la echipă pot crește alături de jucătoarele cu experiență. „Sper la promovare și cred. Îmi doresc foarte mult să revin la forma de dinainte, la ceea ce am fost și, de ce nu, după aia să continuăm, în liga întâi, ceea ce am început. Sper că și fetele vor fi motivate și cred în obiectivul acesta. Îmi doresc foarte mult să revin la forma de dinainte, la ceea ce am fost și, de ce nu, după aia să continuăm în liga întâi ceea ce am început. Pentru liga a doua și nivelul la care sunt, eu zic că sunt fete cu potențial, mai trebuie mult lucrat și exersat la antrenament. Sunt foarte multe fete tinere pe lângă noi și, dacă au un pic de ambiție, și vor să învețe ceva, eu zic că e o echipă bună. Sunt foarte multe venite cu experiență, ce au mai jucat în liga întâi, sau ce au mai fost pe afară. O așteptăm și pe Moni, dacă e să vină, va fi și mai bine”.

Locul 4 la Europene

Alina a jucat și pentru echipa națională, dar cariera ei la acest nivel a fost serios afectată de accidentări. A prins Campionatul European din 2000, desfășurat în România. Atunci, naționala a ajuns până în semifinale, când a pierdut la un singur gol, în fața Ungariei. „Am cochetat și cu naționala. Din păcate, cam toată cariera am fost urmărită de accidentări și de probleme cu genunchiul și, din păcate, tot de aici s-a rupt și firul la națională. De fiecare dată când am avut așa un elan, am fost acolo, pe val, totdeauna a apărut o accidentare care m-a tras înapoi. Am fost și la națională. Am reușit să joc și un campionat european, un loc 4 cu naționala, în 2000”. Gălățeanca a câștigat Campionatul Mondial de tineret, în 1999, în China și a mai obținut un loc secund la Campionatul Mondial Universitar.

Echipele nordice, printre favorite

Echipa preferată a fost Hypo, la care a și jucat. Naționala noastră ocupă, evident, un loc important în topul preferințelor. Îi mai plac echipele nordice, Norvegia și Danemarca. Nu a avut o jucătoare preferată, dar le apreciază foarte mult pe Anita Gorbicz și pe surorile Lunde. La masculin, îi plac Nikola Karabatic și de Ivano Balic, pentru că sunt jucători cu personalitate, care pot să decidă soarta unui meci.

Alina, în afara terenului



Îi place să petreacă timpul cu familia și să conducă. Urmărește, la televizor, gimnastica și înotul. Îi plac sporturile de echipă și se uită la meciurile importante de handbal, ca să învețe cât mai multe. Îi plac limbile străine și consideră că le-a învățat destul de ușor, când a mers într-o țară nouă. De-a lungul carierei a învățat maghiara, germana și spaniola. La ora actuală lucrează la o firmă nemțească. Într-o zi obișnuită, Alina își petrece cinci ore la lucru, după care fuge acasă, să-și vadă fetița, și merge la antrenament. Week-end-ul e dedicat familiei. Soțul e ruigbist și antrenează, iar fiica lor, Andreea, s-a născut în 2010.

Planuri de viitor

Momentan, își dorește promovarea cu CS Timișoara. Ar vrea să continue cu handbalul, și după ce renunță la cariera sportivă, ca antrenor sau profesor de educație fizică. Pentru fiica sa, Andreea, și-ar dori să facă handbal, ca să o poată ajuta, dar nu s-ar opune dacă ar avea aptitudini pentru alte sporturi. „Soțul meu, totdeauna, zice că o facem handbalistă. O s-o las să meargă peste tot, să vadă ce-i place. Ce aptitudini are, ce sport. Dacă ar face handbal, mi-ar plăcea, aș știi și eu despre ce e vorba, aș ajuta-o”, a concluzionat Alina.

Un comentariu:

  1. Felicitari Alina! Ma bucur mult ca ne-am reantalnit la Sebes, in sala Florin Fleser, dupa atatia ani, de cand jucai la Ursus. Erai o adversara redutabila. Mult succes in tot ce faci, sanatate si multa iubire alaturi de cei dragi!
    Cu mare drag, Petrica

    RăspundețiȘtergere