Cristina Rapa

Cristina Rapa, portar la CS Timisoara

Cristina Râpa – între handbal, arbitraj și două facultăți

Astăzi aducem în prim-plan o tânără handbalistă care, pe lângă cariera de sportivă, se mai concentrează și pe cea de arbitru. Invitata noastră de astăzi este Cristina Râpa. Portarul de 21 de ani s-a transferat în acest sezon la Clubul Sportiv Timișoara, după ce a jucat pentru concitadina Universitatea.

„Prietenoasă, ambițioasă și, uneori, mult prea naivă. Am prea multă încredere în persoane pe care nu le cunosc”, sunt cuvintele cu care se descrie invitata noastră de azi.

Primul an de handbal – ca pivot

Cristina a intrat, încă de mică, în contact cu handbalul. „Trăgându-mă din familie de foști handbaliști, totul în jurul meu era handbal și a început să mă atragă din ce în ce mai mult”. Tatăl său a dus-o la sală și a început să joace pe postul de pivot. „În clasa a 3-a m-a dus tata la doamna profesoară Florica Gallovits. Am făcut un an, după care n-am mai putut pentru că eram la școală și se suprapuneau orele. Am fost nevoită să renunț. Am făcut o pauză de 2 ani. În acea perioadă am fost pivot”, își amintește Cristina.

Revenirea, pe un post nou

În clasa a 7-a s-a reapucat de handbal, iar după un an, a început să cunoască gustul succesului, pe un nou post. „Am început, din nou, în clasa a 7-a. Dintr-a 8-a am început să simt adevăratul gust al handbalului și am început să câștig medalii cu echipa. Atunci am trecut de la pivot la portar. Nu aveau portar. M-am oferit eu și de atunci am rămas în poartă”.

Perioada LPS

Junioratul și l-a făcut la LPS Banatul. Florica Gallovits i-a ghidat în continuare pașii, până în clasa a 10-a. Alături de ea a cucerit o medalie de argint și două de bronz, la nivel de junioare. A urmat un an în care l-a avut antrenor pe profesorul Lucian Giulai, iar în ultimul sezon, ca junioară, a fost antrenată de Adriana Bota.

Debutul la un nivel superior – Universitatea Timișoara

Universitatea Timișoara a fost primul club la care a activat. A mers acolo pentru că „era singura echipă din Timișoara”. În acea perioadă, antrenor era Sorin Voicu, secondat de Tiberiu Puta. Cristina povestește că a avut o perioadă mai grea la început, când a trecut la un nivel superior. „Începutul a fost greu pentru că era un nivel mult mai avansat față de junioare. Cu ajutorul colegelor și al domnului profesor am reușit să mă acomodez și să mă obișnuiesc cu gradul ridicat al antrenamentelor. Acum doi ani au început să plece fetele, după ce domnul profesor Voicu a renunțat la postul de antrenor. A urmat o perioadă mai grea. Anul trecut am rămas doar câteva și au venit junioarele de la LPS Banatul. Echipa a început să se formeze cu totul”.
Și-a dorit mai mult. Clubul Sportiv Timișoara

La începutul acestui sezon, Cristina s-a mutat la noua formație înființată în Timișoara. Clubul Sportiv are în lot jucătoare cu foarte multă experiență, multe dintre ele întoarse în țară să dea o mână de ajutor pentru o promovare istorică, chiar în primul sezon de existență. Printre acestea se află și tinere de perspectivă, care speră că poată crește. „Am venit la Clubul Sportiv Timișoara deoarece mi-am dorit mai mult decât era în acel moment la Universitatea și, cu ajutorul experienței fetelor, pot crește și eu în valoare”.

Prietenii vechi sau mai noi, într-un colectiv unit

La CST, portărița și-a reîntâlnit una din colegele cu care a început handbalul. Pe lângă aceasta, a reușit să lege și alte prietenii apropiate și consideră că echipa este foarte unită. „Una din actualele coechipiere e chiar fosta colegă de la începuturile mele handbalistice, Sasa (Loredana Sas). Este și una dintre prietenele mele. Am început să leg prietenii la care probabil nici nu mă așteptam. Cu Creatza (Andreea Obreja) e mai mult decât o prietenie. Cu restul colegelor mă înțeleg foarte bine. Suntem o echipă în adevăratul sens al cuvântului în teren, în vestiar și în afara sălii de sport, lucru foarte important din punctul meu de vedere”.

Meciul sezonului

Timișoreanca crede că a făcut cea mai bună partidă a sezonului în deplasarea de la Sebeș. Atunci scorul final a fost egal, 28-28. „În acest sezon, cel mai bun meci al meu a fost, cred, cel de la Sebeș. Eram înghețată și am intrat. A scos-o pe Mari, când adversarele aveau 6 goluri avans. Am ajuns chiar să le și conducem la 2 goluri dar, fiind în deplasare, am făcut doar egal”.

Jucătoare și arbitru

Pe lângă cariera de jucătoare, invitata noastră este la început de drum în arbitraj. „Toată lumea are așteptări să-l depășesc pe tata, care este și arbitru, cu toate că, acum eu nu mă văd capabilă să ajung la performanțele lui, după doar doi ani”. Domnișoara arbitru oficiază la meciuri de junioare 2 și 3, dar și la junioare 1. „Dacă ar fi să aleg între a fi arbitru și a fi jucătoare, mi-ar fi foarte greu. N-aș ști sigur ce să aleg. Depinde de vârsta la care ar trebui să fac alegerea”.

Două opțiuni în handbal, două și la facultate

Cristina Râpa este studentă, în anul 2, la două facultăți. A vrut să se înscrie la drept, dar s-a răzgândit. Urmează, în paralel, cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport și a Facultății de Economie și de Administrare a Afacerilor, unde face management. „Am ales să mă înscriu la două facultăți pentru că m-am gândit că-mi va fi mult mai ușor să-mi găsesc un loc de muncă”.

Cristina Râpa - în 24 de ore

Mă trezesc pe la 7. La 8 încep cursurile la facultă. Ajung acasă pe la 18, 19, depinde cum avem antrenament. Mă duc la antre, uneori chiar direct de la facultă. Acasă și somn. Timpul liber este aproape inexistent. Când am, încerc să ies cu prietenii în oraș, să mă duc la film sau chiar să stau acasă”.

„Îmi place să merg pe stadion, la fotbal”

La capitolul hobby-uri, Cristina include tot sportul. „Îmi place să merg pe stadion, la fotbal, cu tata”, dar l-ar și practica, mai ales că în semestrul următor îl va avea ca materie la facultate. Mai merge și la meciurile de baschet, mai mult la băieți, dar și la fete. Ca și sport, a mai făcut înot. Merge și la jocuri de handbal. Își încurajează fostele colege de la Universitatea, când are ocazia să meargă la partidele lor, dar și pe băieții din Timișoara.

„Nu îmi place să văd meciuri de handbal feminin la televizor”

Nikola Karabatic este jucătorul ei preferat. Francezul joacă la Montpellier, astfel că formația sa ocupă un loc important în topul preferințelor Cristinei, la fel ca și antrenorul principal, Patrice Canayer. Îi mai plac THW Kiel și Barcelona. Îi apreciază pe catalani atât la handbal, cât și la fotbal, și îl admiră pe antrenorul Josep Guardiola. La feminin nu are o mare favorită, pentru că „nu îmi place să văd meciuri de handbal feminin la televizor și dacă ar fi să am o echipă, mi-ar plăcea să am una de băieți, deoarece fetele sunt capricioase”.

Interdicție la inghețata

Cristinei îi place foarte mult un anumit tip de înghețată. La deplasări, indiferent de anotimp, când se punea problema să meargă la acel magazin, ea nu spunea nimic de mâncare, doar că vrea înghețată, așa că are interdicție să mai mănânce. „Îmi place foarte mult înghețata, preferabil de vanilie. Am interdicție de la profu să mănânc înghețată”.

Viitorul apropiat, viitorul îndepărtat…
Pentru perioadă imediat următoare, își dorește să termine cele două facultăți, după care vrea să se ocupe de relații publice ca să promoveze sportul. „Vreau să termin facultatea, pe amândouă. Mi-ar plăcea să-mi găsesc un job ca și P.R. O să promovez sportul din Timișoara sau din România. Momentan, sunt eu un copil, nu mă pot gândi la copii. Familie, când o să vreau copii”, a concluzionat Cristina Râpa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu