Revenire după 12 ani pentru Monica Bahuczki: „Am avut emoții”

Una dintre cele mai bune produse ale handbalului feminin timișorean din ultimele două decenii s-a întors la matcă. După 12 ani în care a evoluat în primele două eșaloane din Spania, cu un scurt periplu în Germania, Monica Bahuczki a revenit duminică într-un joc oficial la Timișoara, marcând și un gol în victoria CS-ului contra Universității.

Monica, te-ai întors de mai bine de un an la Timișoara, dar redebutul tău la o echipă din oraș s-a produs oficial doar acum. Cum a fost primul meci acasă după 12 ani?

Am așteptat un an să primesc drept de joc de la Federație. Adevărul e că am avut emoții. Nu îți e totuna să joci după atâția ani acasă. Important e că echipa a câștigat și s-a mișcat destul de bine.

Cum ai regăsit handbalul feminin din Timișoara după atâția ani?

Totul este schimbat. E foarte mare diferență între handbalul pe care îl știam atunci când am plecat și cel pe care l-am găsit acum. Nivelul nu mai este același și, din păcate, în Timișoara lispesc foarte multe jucătoare de handbal. E greu, pentru că nu vine nici din spate nimic.

Tu ai jucat la ILSA, cu care ai promovat și în Liga Națională. Acea echipă s-a desființat de mult, la fel ca multe altele din oraș…

Așa e. Atunci când am început să joc la ILSA, eram vreo 6-7 echipe la Timișoara care ne băteam între noi. Erau derby-uri la fiecare sfârșit de săptămână. Se trăia diferit handbalul feminin.

Cum îți explici faptul că handbalul feminin, un sport ce a adus 10 titluri naționale în Timișoara, a ajuns în această stare?

Cred că e din cauza neimplicării oficialităților. Din ce am observat, toată lumea se concentrează foarte mult pe fotbal, iar restul sporturilor sunt date la o parte. Degeaba se vrea ceva, dacă nimeni nu te sprijină. Nici ca și sponsorizări, nici ca ajutor de la autorități.

Un alt sport de tradiție care intrase la un moment dat într-un con de umbră, rugby-ul, a reușit să revină în prim-plan. Putem spera în anii următori la o renaștere a handbalului feminin?

Asta este speranța noastră. În această idee a pus și domnul Voicu bazele acestei echipe. Sper ca publicul să ne vadă altfel, să vină din ce în ce mai multă lume la sală, iar până la urmă această inițiativă să dea roade.

Articol de: Gabriel Toth