Alina Crapciu Cioriciu

Alina Crapciu Cioriciu, pivot la CS Timisoara

Alina Crapciu Cioriciu: „Mă oftic și la antrenament”

Rubrica noastră, „Fetele din Timișoara”, intră, începând de azi, pe un nou teritoriu. Dacă până acum am cunoscut două baschetbaliste și o atletă, astăzi începem incursiunea în handbalul feminin. Prima handbalistă cu care am stat de vorbă este Alina Crapciu Cioriciu. Sportiva de 30 de ani evoluează la Clubul Sportiv Timișoara, formație care activează în liga secundă, și cu care speră să obțină promovarea.

„A fost cea mai constantă jucătoare din acest tur de campionat”, așa cum ne-a spus Sorin Voicu, antrenorul său de la Clubul Sportiv Timișoara.

Ca la celelalte interviuri de până acum, am rugat-o și pe Alina să se decrie în câteva cuvinte. A preferat să lase una din colegele ei să facă acest lucru. Ornela Cluci o cunoaște încă de când au început handbalul și au trecut prin multe momente împreună. Ornela a caracterizat-o simplu: ambițioasă, altruistă și familistă.

„Nu știam cu ce se mănâncă handbalul pe vremea aia”

Alina s-a îndreptat către handbal în clasa a 5-a, când avea 11 ani. „Părinții mei au fost cei care m-au îndrumat spre școala sportivă. Îmi plăcea gimnastica la vremea aceea, dar era un pic cam târziu pentru acel sport. Atunci părinții m-au orientat spre handbal. Nu știam cu ce se mănâncă handbalul pe vremea aia”, povestește Alina. La un test de aptitudini a demonstrat că are o țintă bună când vine vorba de aruncatul mingii și a fost îndrumată către handbal. A învățat elementele de bază cu doamna profesoară Lili Ross, care i-a îndrumat pașii până în clasa a 8-a. Următorul antrenor i-a fost domnul profesor Vasile Fărcaș, până în clasa a 12-a.

O carieră dedicată aproape în întregime Timișoarei

În 1999 a luat primii bani din handbal, după ce a câștigat un turneu în Italia, la Cingoli, sub conducerea lui Ioan Râpa. Alina a început să joace pentru echipele din Timișoara în 2000, când antrenorul său actual, Sorin Voicu, a luat-o la Ilsa. A jucat 5 ani pentru club, care, între timp, a intrat într-o asociere cu Universitatea de Vest, preluând și numele acesteia. În perioada cât a fost studentă, Alina Crapciu a obținut titluri naționale la nivel universitar. În 2003 s-a obținut promovarea în prima ligă. Tot în acel an a participat la un turneu inedit, de handbal pe iarbă, în Franța. Echipa sa a câștigat locul 1.

Familia Cioriciu – cum s-au cunoscut

Alina Crapciu Cioriciu este originară din satul Albina, județul Timiș. Din acest motiv, ea este alintată „albinuța” de majoritatea antrenorilor care i-a avut. Este căsătorită cu cel care a primit titlul de cel mai bun antrenor al rugby-ului românesc în anul 2011, Cosmin Cioriciu. S-au cunoscut în anul 2000, în timp ce se îndreptau fiecare la antrenament. „Eu eram elevă în clasa a 12-a, el student în ultimul an. O prietenă comună ne-a făcut cunoștință”. După 5 ani, s-au căsătorit. Au un copil de aproape 3 ani, pe nume Dominic.

„Escapada” în Franța. Revenirea la Timișoara

Handbalista și-a urmat soțul în Franța, în 2005. A cochetat o vreme cu o echipă din Hexagon. Nu a rămas foarte mult timp acolo. Cei doi au revenit în țară deoarece Cosmin semnase un contract cu echipa Contor Zener Arad. Alina a revenit la Timișoara, cu care a obținut o nouă promovare, în 2006. A rămas fidelă echipei Universitatea, până în acest sezon, când a decis să treacă la Clubul Sportiv Timișoara – o echipă nouă, dar cu ambiții mari, care țintește la promovare în acest an. Pivotul timișorean vrea să obțină a treia promovare din carieră cu actualul său club.

CS Timișoara – un proiect îndrăzneț

CS Timișoara este un proiect îndrăzneț, care a făcut multe handbaliste să se întoarcă acasă. „Mă bucur că se întorc fetele. Situația în handbalul feminin timișorean e destul de deplorabilă. Cu contribuția tuturor celor care au dorit să pună umărul, încercăm să readucem handbalul unde îi este locul. Sper să reușim. Suntem ca o familie, ne înțelegem foarte bine”, a motivat Alina trecerea ei la noul club.

O zi normală din viața ei

„Dimineața merg la școală, până la prânz. Ajung acasă, mâncare, pregătire, cină, după care antrenament. Venim seara la antrenament la relaxare”. Alina spune că în Franța a întâlnit același model, cu sportivele făcând antrenamente la ore târzii. Consideră eficient acest tip de pregătire, mai ales că în perioada cât a jucat acolo a tras foarte tare ca să nu fie mai prejos ca localnicele.

Profesoara

„Albinuța” este profesoară de educație fizică și sport la școala cu clasele I-VIII Pișchia, filiala Bencecu de Sus. Spune că și-a dorit de mică să lucreze în învățământ. La Cupa de Iarnă, turneu amical organizat de CST în decembrie, și-a adus o parte din elevii clasei a 8-a, la care este dirigintă. Aceștia au fost încântați și le-a promis că îi va aduce și la alte meciuri. De cariera de profesoară se leagă și următoarea poveste a Alinei. „Eram profesoară la Școala Generală Avram Iancu, Arad. Am făcut o demonstrație pentru copii și încercam șă le dau o lecție de handbal: cum să iasă și cum să se retragă. Sala era recent spălată. În timp ce mă retrăgeam, am alunecat pe burtă și toți copiii au izbucnit în râs”.

„Dacă îmi face una o depășire, mor de ciudă”

Când o vezi prima dată în teren, îți sare în ochi, în primul rând, determinarea cu care joacă. Indiferent că este vorba de un antrenament, meci amical sau oficial, purtătoarea echipamentului cu numărul 14, la CST, vrea tot timpul să fie prima și luptă pentru a-și atinge obiectivul. „Nu-mi place să pierd. Mă oftic și la antrenament. Dacă îmi face una o depășire, mor de ciudă. Noi venim chiar din plăcere. Vine din educația care o avem în sport. Sunt foarte ambițioasă. Ambiția am moștenit-o de la tatăl meu, care a jucat fotbal la UMT”. Alina consideră că a reușit cel mai bun meci al său în ultimul sezon la Universitatea, când a marcat 10 goluri împotriva celor de la Slatina.

Preferințe handbalistice și altele...

Echipele de handbal preferate sunt Viborg și Itxaco. Școala și handbalul îi ocupă destul de mult timp din viață. Când are totuși puțin timp liber, îl petrece cu familia și încearcă să ajungă și acasă, la părinți. Îi place distracția. Ca genuri muzicale, îi plac aproape toate, în afară de rock. Mâncarea preferată: cartofii prăjiți. Alte sporturi preferate sunt: atletismul, voleiul și, mai nou, rugby-ul. Pe ultimul a început să îl înțeleagă după ce l-a cunoscut pe Cosmin.

Promovare și încă un copil

Pentru viitor, speră la o nouă promovare cu echipa actuală, iar pe plan familial își mai dorește un copil. „Îmi doresc să promovăm, să mă pot retrage în glorie. Vreau să mai fac un copil, să aibă Dominic cu cine să se joace”, a concluzionat invitata noastră de astăzi.

Articol de: Andrea Vlase